Daniel Isăilă (39 de ani) spune că tot ce știe a învățat de la Răzvan Lucescu: „Nu mi-e rușine să recunosc”. E obsedat de fotbal și își dă seama că lucrul acesta îi enervează pe cei din jur doar când soția pleacă nervoasă de lângă el: „Se întâmplă să-mi mai spună câte ceva și eu să fiu cu gândul în altă parte. Dar mă înțelege”. Alături de Steaua și de Vaslui, două echipe cu care Sportul nu suferă comparație, formația lui Isăilă e singura cu trei victorii din trei posibile în retur, iar din Regie pare să răsară un antrenor promițător.
După meciul cu Dinamo, camerele TV erau ațintite asupra dumneavoastră. Nu v-ați bucurat, ci ați răsuflat ușurat… Gândurile mele erau deja la meciul următor. Sigur, eram mulțumit, dar acum trebuia să mă concentrez pe ceea ce să le transmit jucătorilor pentru următoarea partidă. În meseria asta nu îți permiți nici măcar câteva ore de relaxare.
Câte mesaje de felicitare și apeluri nepreluate ați avut după victoria din Ștefan cel Mare? Ohooo! Au fost destul de multe mesaje! N-aș ști să-ți spun câte.
Ați introdus în teren un jucător care nu a împlinit încă 16 ani, ce i-ați spus? Am avut o discuție cu el înainte, când băieții erau la încălzire. L-am văzut în fața mea, era așa, pasiv și l-am întrebat: «Ai emoții dacă te bag să joci?». Și mi-a plăcut mult răspunsul lui: «Nu, de ce să am emoții?». Era natural. Bine, a prins și o conjunctură favorabilă lui, pentru că ne lipseau foarte mulți jucători.
Marea problemă a Sportului, în Antalya ați plecat cu doar 13 jucători… Așa a fost situația atunci, dar trebuia să ne pregătim într-un fel sau altul! Roadele se văd acum. Nu a fost ușor…vă dați seama ce a fost în sufletul nostru. Dar am acceptat, nu ne-am lamentat și lucrurile au ieșit bine. Poate că și situațiile astea dificile ne-au întărit.
„«Gașca nebună» arată imaturitate. Mie nu-mi place!”
Ați spus că nu vă place „Gașca nebună”, porecla primită de Sportul acum câțiva ani. De ce? Vreau să scap de această poreclă! Arată incertitudine, oscilație a randamentului, a rezultatelor. Eu nu vreau așa ceva. Îmi doresc o echipă care să se lupte cu orice adversar! Să nu mai creadă nimeni că o poate bate ușor pe Sportul.
Cum e viața de antrenor în Regie? Lumea are deja o impresie: bani puțini, jucători tineri promovați de la Centrul de juniori… Asta cu banii e o problemă generală. Și eu sunt de părere că oriunde ai antrena trebuie să fie la fel. Să pui pasiune, să te implici. Dacă nu există pasiune, n-ai cum să reușești. Poate pe termen scurt, o etapă-două, dar nu ajungi să ai rezultate mari. Uită-te la Mircea Lucescu, un om cu rezultate incredibile. E o plăcere să-l asculți vorbind despre fotbal, nu te-ai plictisi nici dacă ar vorbi toată ziua. El are această pasiune…
„Riscam să fiu manta de vreme rea pentru Brașov”
Cât timp alocați fotbalului? De dimineața până seara! Chiar dacă mai sunt cu familia, tot la fotbal mă gândesc. Sunt momente – și îmi pare rău că există – când soția are o discuție cu mine și eu îmi imaginez ce trebuie să fac la antrenament, ce trebuie să corectez la un anumit jucător. Și mă trezesc că pleacă supărată de lângă mine. Dar mă înțelege și întotdeauna a fost punctul meu de sprijin. Îi datorez mult.
După victoria cu Dinamo ați mers acasă, la Brașov, și v-ați dus direct la stadion… Nu ratez niciun meci! Doar e meseria mea.
Apropo de FC Brașov, acolo aveați un loc călduț, de ce ați hotărât să plecați? Uite, tocmai din cauza asta! Dacă aș fi rămas acolo, aș fi fost perceput ca o manta de vreme rea, așa cum au mai fost și alți antrenori. Am zis «stop»!
Cum ați colaborat cu Răzvan Lucescu? Eram prieteni, ne cunoșteam de mult timp. Nu mi-e rușine să o spun că de la el am învățat tot! Toate secretele: cum să pregătești un joc, cum să faci o ședință tactică, cum să faci o sinteză. Tot ceea ce înseamnă să fii antrenor principal am învățat de la el.
„Suntem campioni mondiali la schimbări de antrenori”
Care este marele dezavantaj în a fi antrenor în România? Nu există stabilitate la nivelul băncii tehnice! Mi se pare absurd să schimbi un antrenor după două-trei etape sau patru-cinci antrenori într-un campionat. E nevoie de timp pentru a construi o echipă. Și vă dau exemplul de la Brașov: au plecat 7-8 jucători titulari și au venit alți 15. Nu ai cum să îi faci să joace peste noapte, nu există o baghetă magică la fotbal. Gândește-te că sunt mulți jucători care nici nu pot comunica între ei, unul e portughez, altul e nigerian… Nimeni nu are răbdare!
De ce credeți că nu există răbdare în fotbal? Trăim în secolul vitezei și totul e pe fugă. Dar la fotbal e altceva, trebuie să-l lași cel puțin un campionat. Să luăm exemplele lui Dan Petrescu și Dorinel Munteanu. S-au bătut la retrogradare… Dorinel, dacă-mi aduc aminte bine, era înjurat de toată lumea la început. Dar oamenii au avut răbdare cu el și au apărut rezultatele. Dar, uite, o altă problemă: se uită foarte repede performanțele și acum e iar hulit! În opinia mea, lui Munteanu și lui Petrescu ar fi trebuit să li se ridice statuie!
După un ciclu de rezultate bune, o echipă înregistrează o scădere de formă. Cine trebuie să plece: antrenorul sau jucătorii? Depinde de mai mulți factori. Dacă ne uităm la Manchester United, unde Ferguson e de atâta timp, vedem că se schimbă jucătorii. Dar nu e general valabil acest lucru. În opinia mea, după trei ani sunt necesare aceste înlocuiri: ori jucătorii, ori antrenorul trebuie să plece. Intervine monotonia.
V-ați vedea să stați la un singur club atât cât stă Alex Ferguson la Manchester? Ha-ha! În România cred că e imposibil așa ceva! Noi suntem campioni mondial la schimbatul antrenorilor. Dar asta e… te obișnuiești! Îți pui dopuri în urechi și îți vezi de treabă. Dacă ești atent la toate lucrurile negative nu-ți mai rămâne decât să te arunci de la etaj.
E normal să existe un dialog permanent cu patronul, dar să nu se întreacă o anumită limită Daniel Isăilă, antrenor Sportul
Ca să mi se ridice statuie la Sportul ar trebui să câștig titlul, lucru greu de realizat. Oricum, sunt de părere că aici se pot obține lucruri frumoase Daniel Isăilă, antrenor Sportul
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER